Stai puțin cu fraza asta.
Din punct de vedere psihologic, orice comportament pe care îl avem are sens, pentru că altfel nu l-am mai fi făcut.
Are sens, nu?
De ce nu faci tu anumite lucruri? Pentru că nu are niciun sens să le faci. Și, reversul întrebării, de ce faci anumite lucruri? Pentru că, pentru tine, are perfect sens.
Să zicem că ești genul care își face cafeaua de dimineață. De ce faci asta? Pentru că substanța te ajută să te te trezești, iar ritualul te ajută să-ți începi ziua, așa că are sens să faci asta în fiecare dimineață, dacă îți dorești să fii funcțional pe parcursul întregii zile. Poate că îți faci chiar mai multe cafele pe zi, de fiecare dată când simți că îți pierzi din energie și că începe să te ia plictiseala sau somnul. Normal că-ți faci o cafea, te ajută dimineața să te trezești, de ce nu te-ar ajuta și la prânz să continui?!
Să zicem, de altfel, că ești și genul care fumează. Chiar dacă există multe motive pentru care ar fi rațional să te lași de fumat, există și multe pentru care are sens să nu te lași. În primul rând, cu ce ți-ai mai bea cafeaua dimineața? Și-apoi, ce-ai mai face în timpul zilei? Cum ai mai ști când să iei o pauză? Sau cum ai mai putea să te destresezi atunci când ai un moment dificil? Ce-ai mai face la terasă, când ieși cu prietenii? Sau pe plajă, când citești o carte? În fond, dacă nu simți că fumatul te afectează într-un mod fizic direct, e prea puțin probabil să aibă sens pentru tine prea curând să te lași.
Să zicem că ești genul care își cumpără multe lucruri atunci când are bani la dispoziție. Pe undeva, te gândești că ar fi bine să strângi banii ăia și să-i pui deoparte, pentru ceva ce ar putea fi important în viitor, dar pe altundeva, mai aproape de sufletul tău, te gândești că oricum nu e nimic important ce-ar putea să apară și că dacă ți-ai lua acum lucrurile pe care ți le dorești, te-ai simți deja mai bine. E normal, atunci, să intri pe site sau în mall și să-ți iei tot ce-ți permite buzunarul. Când te vezi pe drum spre casă, cu toate pungile și toate cutiile, deja ești plin de emoție și anticipare că vei deschide toate ambalajele alea și vei putea să te bucuri de toate lucrurile minunate pe care le meriți. Ce contează dacă peste câteva săptămâni o să se strice frigiderul, o să te descurci atunci când o să fie cazul.
Să mergem și mai departe și să zicem că ești genul care răbufnește repede când se enervează. Ți s-a tot spus de-a lungul timpului că reacționezi exagerat sau prea dramatic, că ar fi cazul să te calmezi uneori, că iei lucrurile prea personal. Dar reacția ta „exagerată” are perfect sens atunci când te gândești că alternativa, calmul, înseamnă resemnare și, deci, o luptă pierdută. Cum să nu reacționezi vulcanic și cum să nu iei lucrurile prea personal, atunci când ele chiar sunt spuse personal? Atunci când ceea ce îți spune celălalt nu se potrivește cu realitatea ta, cum ai putea să nu te lupți pentru dreptatea sănătății tale mintale? Când ești convins că lucrurile stau așa cum le vezi tu, cum ai putea să îi dai dreptate celuilalt, să cedezi în fața lui și să accepți că ceea ce implică despre tine, că nu mai ții minte corect, că nu vezi lucrurile corect, că ceea ce simți și crezi tu despre lume sau despre tine este greșit, atunci când crezi că tot ce face este să vrea să te „înfrângă” în acest argument?
Nu vreau să spun că orice comportament este justificat. Ci doar că orice din ceea ce face un om are un sens. Uneori un sens alambicat, ciudat, aproape non-sensic pentru oricine altcineva, dar cu cât stai să te gândești la asta, cu atât îți dai seama că și tu faci tot ceea ce faci pentru că are sens pentru tine.
Și atunci, întreabă-te:
- De ce procrastinezi?
- De ce te superi pentru lucrurile „mărunte”?
- De ce ești introvertit sau timid sau, dimpotrivă, extrovertit ori vulcanic?
- De ce ești în depresie sau ai atacuri de panică?
- De ce ți-e frică de singurătate sau de moarte?
- De ce eviți să te vezi cu anumite persoane în anumite momente?
Și orice altceva ți se mai poate aplica la propria poveste. Ce sens au toate comportamentele tale non-dezirabile? În ce fel te ajută să-ți duci ziua și viața mai departe?
Iar uneori, sensurile pe care le găsești la comportamentele tale pot fi chiar paradoxale ori de neînțeles pentru tine. Aici intervine procesul terapeutic, care te ajută și să-ți pui întrebările atunci când mintea ta ar vrea să le evite, și să îți găsești drumul către răspunsurile care sunt folositoare pentru tine.
Nu avem de unde să știm dacă durerea noastră seamănă cu a altcuiva până când nu vorbim despre ea. Și e important să știm că nu suntem singuri și că putem și merităm să fim ajutați.
Scrise de același autor
Depresia și narcisismul: două fețe ale aceleiași monede