Anticiparea negativă

Majoritatea lucrurilor de teama cărora era să mor nu s-au întâmplat, de fapt, niciodată.

Mark Twain, scriitor și umorist

Anticiparea este modul în care noi putem să „vedem” viitorul. Mai concret, este capacitatea de a ne imagina rezultatul probabil al acțiunilor noastre și ale celor din jur, precum și de a ne imagina diversele modalități prin care să obținem rezultatele dorite.

Anticiparea este însoțită de emoții, pozitive sau negative, în funcție de lucrurile pe care ni le imaginăm. Atunci când ne pregătim pentru vacanța la mare, când ne așezăm la masă în restaurantul nostru preferat sau când suntem în ajunul Crăciunului și așteptăm dimineața ca să ne desfacem cadourile, este foarte probabil să ne simțim bine, să avem emoții plăcute, pozitive. Atunci, anticiparea este una pozitivă.

Dar, pe măsură ce viața ne dezamăgește, credința noastră într-un rezultat pozitiv se transformă, de cele mai multe ori, în anticipare negativă: „Mă aștept să plouă mult în vacanța asta, probabil friptura o să fie mult prea gătită și de Crăciun o să primesc doar lucruri de care nu am nevoie.” În plus, din jurul nostru suntem bombardați cu știri negative: războaie, pandemii, creșteri de prețuri, dezastre ecologice, accidente îngrozitoare. Toate par să meargă în direcția greșită. Rezultatele așteptate nu pot fi bune.

Anticiparea faptului că anumite lucruri pot merge rău este firească, dar anumite persoane ajung să anticipeze permanent doar rezultate negative: „nu o să fiu în stare să iau examenul”, „nu voi putea plăti facturile”, „o să mă părăsească”, „o să mă îmbolnăvesc grav”.

Această anticipare negativă permanentă a rezultatelor și acțiunilor viitoare poartă numele de anxietate anticipatorie. Aceasta reprezintă principalul simptom al unor tulburări de anxietate precum tulburarea de anxietate socială, tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea de panică etc.

O persoană care suferă de anxietate anticipatorie are, de regulă, o calitate scăzută a vieții. Este permanent îngrijorată pentru ce urmează să se întâmple, iar asta o face să renunțe la o multitudine de experiențe posibile, ratând astfel multe emoții pozitive și bucurii, pentru a evita să fie rănită sau dezamăgită.

Mai mult, lucrurile potențial plăcute pe care le face în prezent, filmul pe care încearcă să-l urmărească, cartea pe care o citește, prăjitura pe care o mănâncă sunt „otrăvite” de îngrijorarea produsă de anticiparea negativă a lucrurilor care urmează să se întâmple. Asta se poate întâmpla cu ore, zile, săptămâni sau luni înainte de situația anticipată și poate fi experimentată înaintea unei multitudini de situații și poate apărea în raport cu potențiale evenimente viitoare.

Pentru a diminua sau controla anxietatea anticipatorie trebuie să putem controla procesul de anticipare negativă. Atunci când anticipăm, ne imaginăm rezultatul așteptat. Nu știm deja rezultatul, ci facem o predicție. Iar această predicție poate fi una pozitivă, „o să fie bine”, sau una negativă, „o să fie rău”. În consecință, emoția pe care o să o resimțim o să fie, în primul caz, una plăcută, să zicem entuziasm, iar în cel de al doilea caz, una neplăcută, să zicem îngrijorare.

Și așa cum ziceam, persoana care suferă de anxietate anticipatorie face preponderent predicții negative, ceea ce o face să trăiască într-o mare de îngrijorare. Și pentru că nu putem schimba reacția emoțională la apariția predicției negative, avem o soluție la îndemână: să învățăm să facem predicții corect.

Nu vorbim despre predicții corecte, care ar însemna să fie exacte, ci despre a face predicții într-o manieră corectă, adică de a lua în considerare toate opțiunile posibile și a le „împinge” în față pe cele cu probabilitate mai mare de a se petrece. Astfel, făcând apel la experiența anterioară sau folosindu-ne doar de imaginație:

• alegem prima dată cea mai proastă variantă posibilă și o întoarcem pe toate părțile;
• apoi, alegem cea mai bună variantă posibilă și o analizăm și pe acesta cu atenție;
• în ultimul rând, alegem varianta cu probabilitatea cea mai mare.

Acesta din urmă este predicția cu care ne „încărcăm” și la care facem apel apoi în permanență.

Sigur, nu va funcționa din prima și este posibil să fie un proces de durată până să putem schimba anticiparea negativă cu o anticipare corectă, dar este un lucru care merită tot efortul.